Elldor.Info

duminică, 27 iunie 2010

Istoricul Anatol Petrencu despre 28 iunie 1940 şi Decretul lui Mihai Ghimpu

Anatol PETRENCU, prof. univ., dr.-hab., prim vicepreşedinte al MAE, membru al Comisiei Cojocaru:

Pentru prima dată în istoria acestei formaţiuni statale, numite Republica Moldova, prin decret prezidenţial, ziua de 28 iunie 1940 a fost declarată zi a ocupaţiei sovietice şi pentru prima dată în istoria noastră sunt comemorate jertfele regimului comunist de ocupaţie, victime, numărătoarea cărora a început chiar în acea zi. Mihai Ghimpu este primul oficial basarabean care a realizat acest act de curaj incontestabil şi - neîndoielnic - merită întreaga noastră recunoştinţă şi susţinere deplină.

La 26 iunie 2010 se vor împlini 70 de ani de când URSS a înaintat o Notă ultimativă Guvernului regal al României, un document plin de falsuri şi de batjocură la adresa unui stat vecin. Astfel, Nota începea cu următoarea afirmaţie greşită şi obraznică: „În anul 1918, folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei, România a desfăcut de la Uniunea Sovietică (Rusia) o parte din teritoriul ei, Basarabia, călcând prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei , populată în principal cu ucraineni, cu Republica Sovietică Ucraineană”[1].


În primul rând, în 1918 România nu s-a folosit de slăbiciunea Rusiei pentru a „desface” Basarabia. Parlamentul de atunci al Republicii Democratice Moldoveneşti (Basarabia), Sfatul Ţării (aşa cum s-a numit el), a decis în cel mai democratic mod să unească Basarabia cu Patria-mamă România. În al doilea rând, România nu putea să desfacă de la Uniunea Sovietică nimic, deoarece aceasta, adică Uniunea Sovietică, s-a constituit abia în 1922. În rândul al treilea, Basarabia a fost şi este populată în principal cu români (unii îşi zic moldoveni), da nu cu ucraineni, cum afirmau staliniştii în Nota respectivă. Despre care unitate seculară a Basarabiei cu Republica Sovietică Ucraineană poate fi vorba, dacă puterea sovietică s-a instaurat în Ucraina în 1918, atunci când Basarabia era în componenţa României?

Regimul totalitar comunist cerea, de asemenea, în mod ultimativ ca România să „transmită” URSS acea parte a Bucovinei „a cărei populaţie este legată în marea sa majoritate cu Ucraina Sovietică…” şi asta pentru că - aşa cum considerau sovieticii - transmiterea „ar putea prezenta, este drept că numai într-o măsură neînsemnată, un mijloc de despăgubire a acelei mari pierderi care a fost pricinuită URSS şi populaţiei Basarabiei prin dominaţia de 22 de ani a României în Basarabia”[2]. Este dovada evidentă a unui dictat, lipsit de orice logică. A existat doar logica pumnului de fier al regimului totalitar bolşevic şi pofta nemăsurată de expansiune.

A urmat un schimb de note între Guvernul regal al României şi cel al URSS, Nota Kremlinului având, de asemenea, un pronunţat caracter de dictat, iar la 28 iunie 1940 tancurile sovietice au invadat România.

Pe data de 23 iunie 1990 conducerea de atunci a RSS Moldova a proclamat Suveranitatea republicii. Tot atunci a fost aprobat un Aviz al Comisiei Sovietului Suprem al RSS Moldova pentru aprecierea politico-juridică a Tratatului sovieto-german de neagresiune şi a Protocolului secret din 23 august 1939, precum şi a consecinţelor lor pentru Basarabia şi nordul Bucovinei[3].

Referitor la data de 28 iunie s-a declarat absolut just şi corect: „Notele ultimative ale Guvernului sovietic trimise României la 26 şi 27 iunie 1940 contravin normelor imperative ale dreptului internaţional şi sunt o mostră a politicii de dictat imperial. Decizia privind ocuparea nordului Bucovinei e un exemplu elocvent al politicii expansioniste, promovate în permanenţă de guvernul stalinist. La 28 iunie 1940 URSS a ocupat prin forţa armată Basarabia şi nordul Bucovinei, contrar voinţei populaţiei acestor ţinuturi. Proclamarea în mod nelegitim la 2 august 1940 a RSS Moldoveneşti a fost un act de dezmembrare a Basarabiei şi Bucovinei. Trecerea arbitrară sub jurisdicţia RSS Ucrainene a nordului Bucovinei şi a judeţelor Hotin, Ismail şi Cetatea Albă contravenea adevărului istoric şi realităţii etnice existente în acea vreme”.

În continuare Avizul conţine o scurtă caracteristică a urmărilor ocupaţiei sovietice: „O dată cu instaurarea în Basarabia şi nordul Bucovinei a regimului sovietic stalinist, în aceste ţinuturi au fost comise crime împotriva umanităţii: omoruri în masă, deportări, foamete organizată”[4]. Avizul făcea apel către autorităţi ca în ziua de 28 iunie să fie suspendate toate manifestările cu caracter festiv.

Iată, în sfârşit, autorităţile Republicii Moldova ascultă vocea trecutului nostru şi dau curs sentimentelor de solidaritate cu consângenii noştri, masacraţi de satrapii regimului sălbatic stalinist.

Să fim solidari în aceste clipe, să ne susţinem reciproc. Puterea noastră este în unirea noastră!

25 iunie 2010

Sursa: Blogul lui Anatol Petrencu

Niciun comentariu: