Elldor.Info

luni, 8 august 2011

Alexandru Moșanu despre 1991: Unirea cu România nu era posibilă, majoritatea manifestanților limitându-se la cerința desprinderii de URSS (video)


Alexandru Moșanu, președintele primului parlament al Republicii Moldova (1991-1993), vorbește într-un interviu acordat publicației ”Timpul” despre evenimentele care au precedat Proclamarea Independenței Republicii Moldova, la 27 august 1991, Mișcarea de Eliberare Națională, reușitele și rateurile statului moldovean, comentează acțiunile din trecut ale unor politicieni, inclusiv în contextul relației cu România, Federația Rusă și Uniunea Europeană, și le dă un sfat actualilor guvernanți. 
   
 



Prăbușirea imperiului sovietic ”a fost grăbită chiar de factorii de decizie ai regimului, care nu găseau soluţii pentru problemele economice, sociale sau naţionale ce afectau viaţa din coloniile sovietice. (…) Iar mişcarea a sute de mii de oameni a fost forţa principală care a pregătit terenul pentru deznodământul din 27 august 1991. Nemulţumirile care se acumulaseră în românii moldoveni de aici au răbufnit contrar aşteptărilor ideologilor, care credeau că suntem terminaţi, sovietizaţi”, menționează profesorul Alexandru Moșanu.
 
Potrivit lui, ”în 1991, puciul de la Moscova i-a adus la realitate chiar şi pe sceptici, pe adepţii regimului”. La Chișinău, ”nu toţi deputaţii care au votat Declaraţia de Independenţă împărtăşeau punctul de vedere reflectat în acest document, dar erau cuprinşi de valul care domina imperiul şi s-au lăsat purtaţi de el”.
 
Alexandru Moșanu apreciază că în 1991 nu a existat un moment prielnic pentru unirea cu România.  ”Acum se pun multe neîmpliniri pe seama noastră, a celor care am avut cinstea sau poate nenorocul să fim atunci la conducere. Însă noi, fără să avem legi în acest domeniu, am reuşit să introducem în învăţământul public valorile naţionale româneşti. Generaţia aceea, care s-a convins că limba ne este română, că istoria ne este a românilor, a şi transformat oamenii. Astăzi se spune că am ratat şansa Unirii, dar lumea habar nu are despre dedesubturile vieţii politice de atunci. (…) La 27 august 1991, eu am avut cinstea şi onoarea să conduc Marea Adunare Naţională (MAN). Atunci Snegur era cu noi şi a fost singura dată când am fost uniţi. Conducând adunarea, am văzut pancartele mulţimii, pe care erau scrise doar două cuvinte: Libertate şi Independenţă. Au fost, probabil, şi lozinci de unire, dar majoritatea manifestanţilor s-au limitat la acestea. Atunci, principalul scop era desprinderea de URSS - ăsta ne era duşmanul, care ne-a stat în casă şi ne-a măcelărit, pentru că oamenii nu puteau deschide gura ca să spună ce gândesc, nu puteau să-şi vorbească limba, erau constrânşi să facă familii mixte, şcoli mixte şi grădiniţe mixte. Şi mulţi erau buimăciţi de minciunile din şcoala sovietică prin care au fost manipulaţi, că românii ar fi trădători şi ar avea jandarmi care bat oamenii. Mulţi voiau să fie şi la noi ca în Ţările Baltice, însă acelea au fost ţări, pe când noi eram o parte a teritoriului românesc”, explică Alexandru Moșanu.
 
Președintele primului parlament al Republicii Moldova este de părere că ”România trebuia prima să pună problema reîntoarcerii teritoriului său. Un singur semnal de la Bucureşti ar fi fost suficient. Dar în România, abia ieşită de sub regimul comunist, veniseră la putere aceiaşi comunişti. De-ar fi existat dorinţă, la 5 aprilie 1991, când Lituania era liberă şi URSS se prăbuşea, Iliescu n-ar fi semnat tratatul româno-sovietic cu Gorbaciov. Lucinschi, fiind a patra persoană din conducerea de la Moscova, m-a invitat şi pe mine să asist la acel eveniment, prin omul său de aici, Ion Ţurcanu. Dar eu i-am spus să nu mai vină la mine cu aşa vorbe. La ce mai puteai să te aştepţi de la Iliescu?”.
 
Alexandru Moșanu declară în interviu că n-a discutat niciodată subiectul Unirii la întâlnirile cu oficialii de la București. ”De fapt, şi condiţiile externe erau contra Unirii. Nici SUA nu ne-au încurajat mişcarea unionistă, ba chiar au descurajat-o. În septembrie 1991, Iurie Roşca mi-a organizat o vizită neoficială în SUA şi Canada. Am avut mai multe întâlniri, inclusiv la Departamentul de Stat. (…) Le-am vorbit americanilor despre românismul nostru, dar n-am avut reacţia cuvenită. Apoi a venit şi Vladimir Socor, ca să mă convingă să sprijin poziţia lui Snegur, care, la 21 decembrie 1991, a semnat, la Alma-Ata, documentul de aderare a RM la CSI. Pe americani nu-i interesa românismul. Scopul lor era să evite un dezechilibru în zona asta a Europei. Să nu uităm că SUA şi NATO nu au intervenit nici în Ungaria, în octombrie 1956, nici în Germania, în 1953, nici în alte ţări, când aveau înţelegeri tacite cu Moscova”, menționează Alexandru Moșanu.
 
În opinia profesorului Moșanu, Iurie Roșca, care a condus Frontul Popular, a acționat ”pentru adversarii mişcării Republicii Moldova spre Europa”, dar nu neapărat pentru Rusia – ”putea să fie şi împotriva Moscovei, e dificil de înţeles logica activităţii lui, a deciziilor sale luate sub acoperirea românismului şi unionismului”.
 
Alexandru Moșanu relevă că ”Gorbaciov avea interesul ca aşa-zisele republici unionale să-i susţină perestroika. De aceea încuraja mişcările pentru sprijinul restructurării, care au reprezentat rădăcinile fronturilor. Da, acolo au fost şi oamenii Securităţii, prin care KGB dirija aceste mişcări în direcţia dorită de ei. Sunt sigur de asta. Este absolut logic că aşa trebuia să fie. În cele din urmă, fronturile au ieşit de sub controlul Moscovei, exprimând interesele fundamentale antisovietice. De altfel, nu se întâmpla nici evenimentul 27 august 1991. Dar şi atunci au rămas în fronturi oameni prin care Moscova voia să le influenţeze. Cred că cei care strigau cel mai tare „Jos!” şi care se arătau a fi cei mai mari patrioţi îşi acopereau astfel identitatea politică, având alte misiuni”.
 
”Când am avut şansa să ne deschidem cărăruşa spre UE, Lucinschi cu Roşca s-au grăbit să distrugă Alianţa pentru Democraţie şi Reforme. Nu ştiu cine dintre ei voia mai tare acest lucru, dar ambii au contribuit la aceasta. La început, credeam că Roşca comite greşeli din cauza lipsei de experienţă. Dar, după ce am avut cu el vreo două discuţii foarte lungi, mi-am dat seama că el ştie bine ce face. I-am spus: „Dacă distrugi alianţa, o să vină comuniştii”. „Nu mă interesează - să-i dăm jos pe ăştia!”, mi-a reproşat Roşca şi m-a tăiat la inimă”, povestește Alexandru Moșanu.

Întrebat  ”cum poate fi soluţionată criza politică actuală din Republica Moldova”, Alexandru Moșanu răspunde că nu cunoaște ”dedesubturile vieţii politice de acum”.
 
”Însă fiecare parte a AIE trebuie să dea dovadă de mai multă responsabilitate, să facă şi concesii. Pentru că noi, în afară de Alianţă, nu avem alte soluţii. Dacă nu ne ridicăm mai presus de interesul de partid sau cel personal, atunci s-a terminat cu toate perspectivele noastre europene şi ne întoarcem sub călcâiul de sub care încă nu am ieşit. Altfel nu se poate, căci certurile astea întăresc poziţiile comuniştilor”, concluzionează Alexandru Moșanu în interviul realizat de Pavel Păduraru de la publicația ”Timpul”.

Niciun comentariu: